ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același fruct se desprindea de aceeași creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
așteptând să mă aplec, așteptând mușcătura.

îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam în lâna fularului,
îl degresam de căldurile verii,
apoi mă uitam la neclintirea crengilor golite de păsări
și mușcam adânc dezgolindu-i sâmburele
și așteptam să muște și fructul din mine,
să muște la fel de adânc din mine
pe tărâmul acela uitat
unde ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același fruct se desprindea de aceeași creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
așteptând mușcătura.