mă priveam cum zbor
cu aripile unui pescăruș
desenând tobogane zâmbărețe

și ca un gând înălțat pe catarg
mă înfoiam și fluieram ascuțit
șerpuit pierind
până spre crupa depărtării

imens păianjen mototolit
alunecând pe o dâră diafană
îmi țeseam așternut filigranat
în acuarela albastrului
înmugurit cu nori

pe sub gene sărate îmi rimelam verzi
clipoceli de castaniete

apoi din nisip îmi scoteam capul
împresurat de raze
și retezam împrejurul

ningea domol cu pescărușii din mine
deasupra lanului
în care pășteau netulburate
chiote