în țarcul dispus dreptunghiular
cu crengi de brad și lemn de sânger
stăteau perechi de ochi nevinovați
în cercul vieții ce se duce
mereu în fiecare Paște

„hai la mielul cu noroace”
glăsuia ciobanul cel bătut de vânt
și cu privirea dreaptă pe chimirul negru
sângele îi desena pe mâna stângă
parcă o cruce
de dus

întorși cu fața către alt dreptunghi
doi ochi bătrâni vorbeau în șoaptă
să nu-i trezească pe stăpâni
când doar gândesc ce pun pe masă

imaginar schițează un semn
și taie mielul de pe listă
cu o cruce.