epilog
zilele nu se numără
zilele au numărul lor și nu pot fi încurcate
când aștept iarna
e doar
pentru că n-am văzut-o vreodată
și n-am simțit-o cum s-ascunde în palmele omătului
spuneai c-ar putea fi prea frig
spuneai că cerul
nu e decât o colibă prea strâmtă în care cineva
ar putea să nu-ncapă
cu gânduri multe nu se intră-n iarnă
au mai rămas câteva zile
de când pleci cu ultima bătaie a orologiului
nu mai are cine-mi spune n. bună
și poate de asta
am început să-mi desenez fulgii singură
și poate de asta
încep să renunț la cuvinte
[cel puțin le dezleg unul câte unul]
dragostea nu vine iarna
nu bate la ușă și nu cade prin hornul
ferestrei
de fiecare dată când te văd
mă-ntreb de nu te-am mai văzut
proiectat în vreun desen de-al meu


iarna și-a grăbit respirația
și doar noi o putem auzi