Cineva, poate un vrăjitor cuminte, a adus aici
Toamna, tocmai de undeva din copilărie.
Zile prelungite de vântul care respiră
Peste oraș
Se irosesc, asemenea aburului din ceaiul fierbinte,
Undeva în ostrovul inimii mele.
Fiecare pas pe care îl fac
Are sub el o pată de culoare, încât până seara
Mersul meu adună sub el
Pasta îngroșată a unui tablou.
Amintirea unei toamne anume, tandră și vie,
Îmi joacă în față, alunecă
Peste pantoful de domnișoară,
Peste haina subțire, îmbibată cu aer albastru,
Sângele ploii
Strecurat până la piele.