Visul se sparge-n franjuri de lumină
De dincolo se-aude o muzică de îngeri
Inima a încetat să mai bată
De când noi doi suntem împreună.

Clar-obscur de patimi înghețate,
Crâmpeie de inimi, șoapte răsfirate,
Muzici deșănțate mă trezesc la viață,
Timpul se preface-n uitare-
Mi-e dor de mine însămi
care de mult m-am aruncat în mare.

Lumina e lină, întunericul doare
Din gânduri absurde nu mai văd scăpare
Îmi tremură vocea pe-aripi de fluier
Nu știu să cânt, știu doar să șuier...

Amar, printre dinți, cu gheara în spate
mă privește candid moartea cu dinți de lapte.

Nici o putere nu am să mă prefac,
Sunt uitată de îngeri, îmbrățișată de drac
Și totuși...
HRISTOS A ÃŽNVIAT !