Din stele mirate curg palme desprinse,
Rănindu-se'n raze 'n cărarea dintâi,
Cu viața în poduri de dragoste prinse,
Aleargă prin noapte, cerșind căpătâi.

Coboară în lume, ca ploaie de vară,
Șoptindu-și trăirea în vechiul falisc,
Spre noaptea în care pe fruntea-ți tiară
Va crește tăcută, în zbor de lemnisc.

Prin creanga uscată, în falduri de Iele,
Cad gânduri întoarse în rece cleștar.
În unda cu nuferi se'nșiră mărgele
Iubite, în cercuri, cu pas de șiștar.

Ochi alb se'nchide, cu steaua sub pleoapă,
Triole se'nchină'n genunchii timizi,
Doar vântul pe rouă, cu teamă se-adapă,
Când tu, două aripi rănite, deschizi.