Aș vrea să fiu stăpân al mărului care stă fizic în pom
Și cade atunci când gravitația îl atrage din sfere.
Altfel nu poate fi prilej de ispită-n păcat pentru om,
Ci numai femeii motiv de graviditate-n cădere.

Dacă la altceva s-ar fi gândit stând sub măr Newton
Ideea gravitației nu i-ar fi venit niciodată.
Dar, iată, pentru geniu, fructul vieții este atom,
Ce în tot, pentru tot și în toate este deodată.

Încerc în gândul ce-l scriu să ascund o cimilitură.
Nu cred că Newton a gândit cum e a fi gravidă!
De-aș fi fost în locul său, nu mărul mi-era măsură,
Ci coloana infinitului în care femeia-i cioplită.