de-aici, urmele noastre par îngemănate
două șiruri de pași
egale, cuminți
până la linia orizontului

mă apropii și văd că totuși
din loc în loc unele o iau razna
ori cele mari ori cele mici
- nu îmi pot opri gândul la gluma aceea
dreptul femeii egal cu al bărbatului –
urmele mele fac uneori rotocoale de fum
ale tale nu se depărtează prea tare
dar sunt cam tăiate în stâncă
cam șui

apoi mă sperii puțin
uneori parcă ar fi în război
se străpung se suprapun
gâfâie de oboseală și dau s-o ia
alăturea cu drumul

și cu toate astea...
ia uită-te în zare, vezi?
nu mai sunt îngemănate
aduc mai mult cu o singură urmă de pași