Pâine și apă...
Semne ale unei cărți de pământ,
hotare ale unui regat
glorios ca seara aceasta
ușor amăruie și amintindu-ți
că noaptea va să-ți pună pe față
un sarcofag de barbare ghicitori.


La ușă bate cineva – dacă deschizi
vei fi mai singur, mi-am zis,
dacă nu deschizi un om străin
va umbla cu răsuflarea ta pe drumuri,
doar de vânturi ospătat și de raza
tupilată-n ghimpele Rozei, vinețiul!


Seara se înavuțește mai mult
și scânteile, făpturi din alte lumi,
pe mahrama întunerecului țes un om
cărându-și bătrânele-i oase
în prăpăstii de omăt.