timpul se revarsă netulburat...
pe efemera scenă
artiștii își strigă rolurile
totdeauna tragicomice
călcîndu-se în picioare
fiecare dorindu-și un loc în față
unii crezîndu-se mai actori decît alții
la final se trage cortina
și vîntul stinge reflectoarele
punînd în loc de epilog
o liniște apăsătoare...

în nemărginita sală cu un singur stal
mereu ocupat de același spectator
aplauzele sunt mute