Refuzul din abdomenul somnului

Tot mai anorganic, anorganic
mă risipesc în arcade cu mișcări de brațe de nenumărat,
printre piloni cu pasul înveșnicit cu-amurguri
pe sub o platoșă de blondimi ceruite ce mă amănunțesc cu lungi curenți.
Astfel îmi duc somnul cu tine
și îți repet refuzul de a mă salva
cu zvârcolirile tale ce mă strămută dintr-un vis în altul,
mă-ncheagă, m-afânează, m-așează mai bine pe făgașul
prin care m-ai trimite să trag în plămâni neconteniți
aerul respirat, transfigurat de nările tale clare (străvezii)
ce năruie profunde curățimi cerești.