Ne-am încheiat războiul cu scrâșnetu-i și trânta
Ca o îmbrățișare în care-aș fi murit,
Iar azi, în miez de pace, e frig și pe pământ a
Căzut din mine fierul iubirii ruginit.
În fiecare rană – de-acum o cicatrice ! –
Se-ascunde-o amintire, iubitul meu dușman,
Mi-a evadat durerea din trup și sunt ferice,
Dar într-o zi de doru-i descresc cât într-un an.
Cu ce prilej de ceartă de-acum să mă apropii,
Când între noi distanta tratatele-o sfințesc,
Când am uitat securea dormind pe fundul gropii
Și acceptăm tăcerea ca pe un dat firesc?
Trăiam pe-atunci chiar dacă eram aproape mort,
Iar astăzi, viu, în suflet duhoarea morții-o port!

3.IV.2010