Spune-mi,
cum ai defini spațiul?

nu te întreb de timp
ai râde așa cum sunt toate
zâmbetele tale

ironic
timpul nu așteaptă
corcodușii în floare
pentru o nouă filă de amor

nici măcar anotimpul boem
nu trece pe aici
iasomia înflorește în absență

cum arată pământul de acolo?
să fie spațiul
golul dintre două lumi
sau liniștea dintre două bătăi
de orologiu

ce văd ochii
în întunericul crucii?

mai mult decât lipsa luminii
e tăcerea
tu știai să taci
cu orele

îmi spuneam
artiștii vorbesc prin culoare
n-am știut
câte poeme îmi recitai
în tonuri calde

cât un drum dus-întors
spre copilărie

știi
lumea e cât o coajă de nucă
sculptată de spații

și defilăm goi
scuturați de umbră
ca de-o vină

nici anotimpurile nu calcă aici
între viață și moarte
doar un mic spațiu

mai respiră a melancolie.