port
liniști drept straie
zborul e mort
în piatră înfig un călcâi
timid pătrunde în odaie
tăcerea dintâi
când nu era piatră
erau numai ape
focul și-a făcut cuib în vatră
și Nicăieri e aproape
îi simt sângele vidat
udându-mi-se-n sânge
un bătrân cu straiul ridat
tinerețea și-o plânge
tinere -îmi zice- ostenește de a mai fi bătrân
cu sticla de vodkă la gură
în piatră rămân
tinere -îmi zice- te îndură
și nu-ți mai vinde clipele
dar zborul e mort
în văpaie
și nu-mi mai simt aripile
liniști drept straie
port