eram aproape de țărmul abrupt
tăiat în stâncă

m-am gândit
că pot să zbor
și voi ajunge în mare

unde

o sirenă albastră
mă va duce departe
într-o lume mai bună
din altă dimensiune

de fapt

am fost salvat
de un ins hâd
pătrat și indiferent
care mirosea puternic a sare și a pește

m-a apucat de păr și
m-a aruncat pe plaja plină de scoici și alge băloase

priveam în jur buimac
vedeam doar fețe tâmpe
și imagini dezolante

m-a cuprins
plictiseala

prin ceața din mine
la orizont
am zărit o figură ușor estompată


mi-ar fi plăcut
s-o ating
măcar o singură dată
dar s-a aruncat în mare

tocmai când trezise ceva în mine