Încet, fără grabă, mă-nghite zăpada.
Întunericu-mi intră în ochii speriați
Lumea-i străină, iele și draci.

Nu mai am sâni, nici trup, nici grosime
Sunt suflet acum, o parte din tine.
Cu brațele-mi strâng genunchii la piept
Să nu-mi fie frig, să nu pot să plec.

Îmi curge-ntuneric în minte, pe mâini.
Dispar în neființă, în somn și în ieri
Amintire, te rog să nu pieri!