Ce tainic se sărută
Când luna se arată,
Pădurea-n alb înveșmântată
Cu bolta veșnic mută.

O stea, luceafărul străluce
Stingher pe cerul transformat,
Lumina, veșnicul păcat
Ce nu ști încotro se duce.

Un croncănit tulbură seara,
A corb bătrân aduce;
Cu mâna dreaptă fac o cruce
Și îmi continui calea.

Zăpada scârțâie de ger,
Iar pasul acasă grăbește,
Mi-e dor de focul ce-n sobă trosnește…
Ce tainică-i noaptea când stelele pier.