președintele e cel mai conștient dintre noi
că niciun vis nu se poate împlini
pentru simplul fapt că e doar un vis
și că se poate doar suplini cu altele
care pe deasupra mai și rimează
sunt ceva și mai și

de fapt misiunea lui esențială
pentru fiecare în parte
e aia să îi trezească întregi din coșmare

ca orice votant serios implicat
mă consider a-micul președintelui
visez un președinte uriaș
cu un dinte-mamut
și cu un preș de oameni la picioare

oamenii lui merg liniștiți să doarmă
să viseze marile împliniri
în întregime suplinibile

uite ca un adevărat a-mic conștient
că nu tot ce zboară ne și păsărește
m-am dus și eu să mă operez de vise
și a-morțit de viu mi-au scos pe masă
toate măruntaiele din cap

de fapt nici nu știu ce anume căutau pe acolo
dar vedeam aievea că aveau
niște figuri adînc marcate

cînd mai luau o pauză și ei ca omul
mă priveau zîmbitori
îmi făceau semne de încurajare
bezele prin excelență prietenești

pe mine mă lua spitalul de nervi
dar ei tot mai găseau ceva de scos
însăși calmul lor mă scotea din sărite
cădeam într-un gol fără fund
ceva interminabil dar
un pic mai dement decît în realitate

”îmi pierd răbdarea să mor io„ –
am strigat mut
de uimire contrariată
după care am început să fug
dar fugeam tot pe loc
mi se părea oarecum hilar

în fine m-am trezit acasă brusc
și mi-am adus aminte
că mi-am uitat bicicleta la bar