Inima ta are culoarea aprinsă,
a racilor fierți în apă sărată.
O simt cum bate cu putere,
Când mă apropii de tine
mă ascunzi sub o geană.

Se apleacă clipele și se sfârșesc
ca o pradă ușoară,
mă săruți.
Faci prea târziu pasul înapoi
și drumul e anevoios
ocolește trecutul.

Timidă în gesturi,
o femeie închisa într-o carte
neterminată. La ultimul capitol
privești la ceasul de piatră
potrivești sentimentele pe roată
și scrii cuvinte rotunde
ca o pâine rumenă, fierbinte
pusă obroc gândurilor mele.

Aștepți nerăbdătoare momentul
să o rup cu mâna,
să mă pătrundă aroma caldă
din miez
ca un copil flămând
și pleci.