gălbenușul dimineții plesnește
forfecat de clești de crab
se scurge prin scoica depărtării

dâre aprinse
ca lumânări de înviere
urcă pe zidurile adormite
ciupind umbrele
ceară topită
pe geamuri fumurii
gălbenelele ițite
prin mustața pământului

împrejur îngeri albi
copii în fașă
gânguresc prin șoapte de zefir

pe pleoape încrețite
întredeschise cât pentru o mărgică
rostogolindu-se
cristalin
se lasă zorii
scuturând din aripi ultraviolete

înviorarea începe
iarba transpiră
în joaca gâzelor la aruncarea cu prăjina
corole fac scamatorii cu fluturi
copacii balansează sânii familiilor de berze
bâzâieli harnice împletesc gardurile cu pălăriuțe imaculate

ne desprindem brațele ca două corpuri de rachetă
zburând prin inima infinită a iubirii
beculețele ispitei se duelează cu fascicule arzătoare
ne înnodăm buzele zâmbetele fericirea

cântă cocoșii pe creasta răsăritului

(1 iunie 2010)