astăzi am deschis lada de zestre a mamei


astăzi am deschis lada de zestre a mamei,
o ladă veche, uitată în podul casei,
acolo am găsit moțul meu,
firișoare de păr blond,
infășurate într-o hârtie îngălbenită de vreme,
pe hârtie scria:
,,aventura ta începe astăzi!”
de bucurie știu că atunci
m-am tăvălit prin grădină prin iarba verde
și mi-am pierdut un pantof,
apoi, a doua zi, m-am îmbolnăvit de gălbenare,
probabil ca am mâncat ouă clocite,
mama m-a luat de mână
și m-a dus la Tuțănoaia,
care mi-a crestat în frunte
o rana,
a zis că-mi dă drumul la sângele otrăvit,
a curs ca o strachina de lichid roșu,
după care, amețit, m-am dus acasă și m-am culcat.
și-am visat, doamne, un câmp de maci
care se termina cu o apă mare,
cred că era donul,
că tata era încercuit la cotul donului,
și apa aceea era roșie
și tata înota prin ea
și păcăneau catușele
și săreau în sus cai și căruțe
și oameni, ca-n apocalipsă,
și cânta un flaut
era un înger care fluiera,
avea aripi sclipitoare
și zbura pe deasupra mea
și el mi-a zis :
copile,
ești în paza mea, n-ai să mori,
ai să trăiești povești frumoase
cu zâne
și cu feți-frumoși,
lumea e mare,
trebuie să te bucuri de ea.
cănd m-am trezit,
mama sufla-n lampă
și mi-ă spus
că i s-a arătat o stea zburând prin cameră
care a anunțat-o că tata a scăpat cu viață
și-o să vină acasă
și-o să-mi aducă bomboane...

am coborât din podul casei târziu
și m-am uitat în oglindă,
părul meu de astăzi
nu mai semăna cu smocul acela blond
pe care-l strângeam în palmă.
și copilul de ieri
trecuse-n poveste,
moțul acela
era copilăria
pe care mama mi-o păstra acolo,
ferită de răutăți.

acum casa e pustie,
mama s-a mutat în stei
și tata s-a mutat în stei
și eu am să mă mut în stei
spre nemișcătorii mei străbuni,
retrași în turnuri de oase,
să privesc stelele cum cad noaptea,
înecate în mare.
sâmbătă 5 iunie 2010