Tot încerc să pot ajunge a învinge ce nu lasă
Ființa lumii să surâdă, să devină mai frumoasă
Și-o supune chiar din fașe, copleșind-o cu nevoi
Chinuindu-ne copiii, chiar servindu-se de noi...

Tot observ cum și surâsul de pe chipul omenesc
De apare, e cum alții îl mai vor(și îl pocesc)
Ironia nu se ascunde...în a ei învăluire
Chipul lumii, de se vede, nu mai e în primenire.