Scriu cu gheara asta
tăioasă a pixului
ca și cum aș vâna

scriu la fel cum aș merge
de-a lungul și de-a latul hârtiei
pe vârfuri blând

tai cu linii vălurite
în celuloza întinsă
a grabă apăs cum aș ara

urmele ghearei pe care o țin
între degete aducătoare la frunte
lasă semințe mai vechi
tot mai vechi
în brazda cea albă

ochii căror păsări le vor culege încă?