Din vis romantic îmi clădesc palatul
Primesc pe cei ce vor în bătătură
Nu mai găsești sonetul, grea făptură,
Cât ai străbate lungul și de-a latul.

În paișpe versuri rarii se îndură,
Cu reguli stricte. Cică fost fumatu-l
Și în rostiri se poartă rezumatul
O febră a cuprins cu-a sa căldură

Cuvântul. Calea n-are limbă sfântă
În forul dezlânat douămiist.
Atâtea voci nimicuri seci cuvântă

Uzând de-acest iernatic realism
Ce sincer spun că mă cam înspăimântă.
Castelul meu e-un șubred clasicism.