n-am știut că erau riverani
și n-am pus bani în mâinile lor
să mă însor deși
eu
...

visez mereu pe banda mea lumea este pestriță
și gheorghiță sau altcineva zice dan
ai murit de un an scoală umblă la munci
...

mă dusesem să prind răsă
ritul pe-o șa
am greșit

așa frumoasă era de iubit la marginea conceptelor
de și apa intrase în chiulasă gata să fiarbă
din barbă în barbă din nimic dintr-odată

se topea toată sub tocurile ei cât bordura
de și-acum verdura dintre picioarele luminoase și drepte
până la piept e un calup de alviță

am greșit aoleu
minereu în a câta spiță scobit
i-am fost doar al ei amăgit fără rost sau păcat
întotdeauna ne sau/și condiționat dar a fost bine

nu mai știu cine avea respirația grea
motorul gemea scuipa apă sare
din departare se-auzea un bomfaier
...

- hai la aer! mă scot de umeri doi paji
dintr-un tron adânc mă privește-un emir
- nu mă mir! și-mi taie-o chitanță – mai cazi
numai azi te mai rostogolești cu inima scoasă
asta dacă vrei ca să răsune valea dum-dum ni -
kakda, nikakda! -
nu știu pe unde e ea Dumnezeu
este greu de convins fără lei
...

vrei nu vrei davai ceas
sunt rămas în urmă sub călcâiele riveranilor
cânt vesel nimic nu mă doare
și-n mare mă simt excelent am o fantă
în care plânge o fată mănânc
...