Adime, junii au argint în plete
și parcă sunt sfințiți pe jumătate
călări trecând cu mâinile-ncleștate
pe frâiele țintate...vai, poete!

în Șchei un vânt de vremuri tulburi, bate
iar luna are-n ochi hidoase pete
visează uneori băieți și fete
înveșmântați în haine demodate

ce mâinile-și unesc în hora sfântă
a neamului ce stă să-și dea suflarea
prin tunete cumplite din înalturi

Zamolxis urlă, proorocește, cântă
unind în bocet muntele și marea
în timp ce îngeri tineri mor în salturi