nu-i știu chipul
totdeauna îmi apare o hologramă
cu mâna boantă
înainte de rugăciune

un copil ca un crab a forfecat
o bancnotă
prietenul la nevoie se cunoaște

puteai să cumperi pentru o lună
aproape toată agoniseala

tocase răbdarea tatălui

toporul furios
ar fi despicat și credința
în genunchi de spaimă

încerc să scriu
dar poemul ăsta pare că
nu are degete

uneori intrăm prea trudiți
în odăile cu pagini pătimite
lăsând cuvinte bolnave
dureroase

ne întrebăm
unde le este

(18 iulie 2010)