Melancolie, haina mea suavă,
îmi construiești în suflet o epavă
pe care-au navigat pe vremuri barzi, pirați,
contabili și contese, bufoni și magistrați,
un inginer mai tânăr, o cocotă,
doctori fără injecții, guriști fără o notă.
Eu i-am iubit pe toți cu dragoste egală,
să nu sufere calul, eu i-am făcut zăbală
din zahăr ars și frâu de ciocolată.
Ades, umblând prin lume, iar am făcut-o lată:
mi se pupau ca frații hoții și vardiștii,
îi gâdilam cu lacrimi la tălpi pe toți artiștii,
aplaudam frenetic întristații
de penuria asta de ovații,
gustam vinul în crâșme și-n pivniți cu nebunii,
francu-mpușcam cu artă, furam aurul Lunii
și-mi pregăteam, sculptându-mi cu migală
fracul de lemn pentru o mare gală.