De după fiecare pom
Mă strigă'ntr'una nu știu cine..
Îi caut chipul, nu e om
Și nu știu ce-o fi vrând cu mine.

Din iaz îmi pare că tot ies
Năluci de abur ce mă cheamă.
Au grai ce n'are înțeles
Și de chemarea lor mi-e teamă.

Aud în fiecare crâng
Un cântec lung, cu dor ce doare.
Merg după el, ascult și plâng.
Și cântecul al cui e oare?

Pădurea-i plină de năluci.
Mă risipesc cu fiecare,
Mă pierd cu ele la răscruci.
Eu cine sunt în noaptea mare?