Întrebai, uneori nesigură, ce mă atrage?
are rost?
și privirea ta avea răspunsul,
mi-a fost de ajuns
cum ai venit spre buzele însetate,
parfumul natural al gesturilor,
nimic confecționat.
știam că ești piesa care completa
treapta neștiută din urcare,
așa cum înțelegi că e timpul pentru
o dragoste fără rezerve
sau vreo reținere,
într-o singură clipă poți
să-ți îngropi gândul stupid al destinului orb,
lipsit de sens.
în deschiderea dăruită,
mi-ai împlinit partea celor aleși,
niciun loc din subconștient
n-a rămas gol de trăire,
prin atingerea sânilor
m-am născut cu
fața spre viață!