|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 2828
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-25 | [This text should be read in romana] |
Mi-am împreunat mâinile și am îngenuncheat
într-un colț al tăcerii, unde lumina se scurge ca nisipul topit peste neliniștea care mi se încolăcește în inimă. O pasăre a străbătut râul nevăzut dintre pământul înflăcărat și cerul fără margini — o punte de foc și lumină între lut și eternitate. În zborul ei, dincolo de curcubeie, s-a izbit de ziduri de ceață, ca o floare fragilă prinsă sub clopotul de gheață al unei ierni care nu iartă. Aripile i s-au făcut vârtej, spaima i-a tulburat văzduhul, iar trilul, frânt și palid, încerca să imite ecoul clopotelor dintr-un turn părăsit, în miezul nopții. Penele i se risipeau precum frunzele toamnei târzii, grele de dor și uitare, numărând căderile în locul înălțărilor. Pasărea, din cioburi de lumină spartă, și-a reclădit zborul. Inima, în noaptea zbuciumată, și-a regăsit aripile, strălucind ca un cristal rupt și refăcut de furtună. Cerul, odinioară labirint de umbre, s-a deschis într-o clipă de aur, iar visul — cândva infern în flăcări — s-a prefăcut în început, într-o promisiune de nemurire. Femeia, atunci când visează, nu mai cade — ci transformă fiecare frică în aripi de lumină, și fiecare durere în zborul ei nemărginit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy