M-am prefăcut că zâmbesc sperând să mă pot minți ...Mi-am imaginat fericirea sperând sa o pot vedea.M-am făcut mai îințelegătoare față de viață deși nu înțelegeam o iotă.Iertam cînd îmi clocotea de ciudă sângele în vene....Ca până la urmă,deschizînd ochii,să mă văd și mai distrusă și cu gloanțe trecând prin tot corpul,izbindu-se în oase,rupând fibrele musculare,durere infernală,urlete ascuțite... si o femeie apropiindu-se de mine cu un revolver în mână strigindu-mi "La vita e bella!",iar apoi ținându-l la capul meu și șoptindu-mi la ureche"Dacă vrei sa te salvezi mai inchide o data ochii..."N-am incotro...trebuie să-i închid deși aș fi preferat să nu-i inchid niciodată....Să mor odată și să sfârșesc tot jocul ăsta sadic...În jurul meu sunt mii de oameni ca și mine...Cu panglici negre legate la ochi și altele mii de vieți care trag nemiloase in ei...Cu pangligă la ochi nu simți nimic apropo...Așa vrei să te vedem viață?Frumoasă?!De aia ne arunci in iluzii...