Canicula amenință crunt nervii
Din cer tot plouă focul roș întruna
Aș da orice să strălucească luna
Răbdarea e pe marginea rezervei.

În casă ori în soare mi-e totuna
Ești ca-n strânsoarea aspră a conservei
Dar te gândești că-n alte vremuri servii
Se răcoreau amiaza cu minciuna.

Așa că scrii și îți servești nimicuri
Din ziuă faci într-o clipită noapte
Răcoarea o aduci după tipicuri

Și îți sunt alinare mândre fapte
Pe care iar le recitești din plicuri
Prin amintiri vuind ca niște șoapte.