Timpul trece ca nisipul-n clepsidra,
Viata este ca un fir de nisip,
Si se scuge putin cate putin,
Ca soarta un biet crestin,

Si cum strofele-i ies pe gura,
Si frumos le-a asterne pe hartie,
Cu stiloul negru de poezie,
Sa se puna o multime de cuvinte,

Cum ne-a incantat cu vorbe dulci,
Si calde prin cuvintele de strofa,
Cu simt si dor le-a scris atunci,
Cu dorul de un drum mai bun,

Si cum viata-i rezerva acest crud destin,
Cu dor si tristete-n ochii nostrii,
Un poet extraordinar ca dumneata,
Nu se va mai putea gasi...

Veti reveni usor cu noi si noi volume,
Pentru ca poezia va descarca de glume,
Prin strofe comunicati de tot,
De viata si destinul al nostrului popor.


[ ACEASTA POEZIE-I ESTE DEDICATA POETULUI ]