Toată lumea îmi vorbește...
Eu nu înțeleg ce spune,
de fapt... nici nu vreau să o ascult.

Toți se uită la mine
ca la ultimul nebun.
Mi se pare mult... mult prea mult!

Alerg spre soare,
spre cerul senin,
pe un timp de furtună.

Alerg departe,
cu un tren personal,
sperând la o vreme mai bună...