Nimicuri burlăcești, în jos de strane
În sfera unei vieți mai mult boeme
Mă-ncântă dimineața pe devreme,
Secunda este zi și clipa an e.

Nu sunt fentat de rosturi și dileme
Femeile-mi sunt singure canoane
Dar nu le cad prea lesne în capcane
Dau bir cu fugii-n conjucturi extreme.

Dar într-un fine casa tot mă paște
Acea de piatră, ridicată dur.
Rămâne-vor, din tot ce-am fost, doar moaște

Mai cu fereală soarta o s-o-njur.
Privesc de-acum la cel ce se va naște
Și drumul deodată-mi pare pur.