Lumea mea e in orasul pustiu
Cu strazi bantuite de ganduri
Unde sunetul tacerii rasuna straniu,
Iar imaginile sunt umbrele viselor mele.
Aici sufletul isi pierde incet speranta.
Pasii se abandoneaza in nesiguranta,
Trupul cade istovit de atata singuratate,
Privirea stinsa cauta in zadar orizontul,
Buzele cad prada unui suras amar…
Ochii cred ca izbavirea e plansul
Dar lacrimile ineaca iluziile;
Disperata inima vrea sa nu mai bata
Dar destinul trufas nu o lasa.
Aici secundele ranesc,
Si minutele dor,
Si orele distrug,
Si astfel se pierd zilele,
Si trec anii.
O viatza intreaga traita in nefericire.
Unde esti cand am nevoie de tine?