s-a adăpostit în mine toamna asta
cu sânii de mere

cândva le adunam în coșuri împletite
surâsul lor îmi amintea de albăcazăpada copilăriei
un fior amărui șerpuia printre vertebre

din semiluni coliere agățam de grindă
să le ia vântul
unul îl puneam la gât și întrebam oglinda

mă ascundeam în pod
ea venea după mine cu părul zburlit
mirosind a rugină
parcă intrase prin toate gălețile în care
adunam apa de ploaie

îi citeam
romanțele lui minulescu

mă privea cu ochi de prună
în timp ce-și etala nurii
prin frunzișul de ceară
picura cu melancolie

(3 sept. 2010)