E-n toamna asta dor spre zări și jale
Ca într-o dragoste. Clădit, palatul
Iubirii, nu găsești în lung și-n latul
Prin tot tărâmul altă dulce cale.

Privesc duios la fetele din satul
Copilăriei mele. Strâng agale
Duium de vorbe în eterne gale,
Cuvântul Domnul ce prin plai lăsatu-l.

Și veșnic-amintire port prunciei
Din dânsa nu mă scoate nici un leat.
Bogat eram, duc haina sărăciei

Și-s ori mahmur, ori sunt în fine beat.
Dar s-a găsi cândva și leac drăciei
Cu sufletul în îngeri încheiat.