Iubito, toamna ce-am mult așteptat-o
Pelin pe aripi plumburii mai are
Noi ne nuntim în veșnic căutare
Adu și înc-o sticlă de vin, fato.

O clipă de etrn ni-i în cătare
Secunda vine și am împușcat-o
Și pasărea aceasta trist arat-o
Lui Dumnezeu, să știe ca atare.

Și mă sufocă parc-un fel de lene
Prin tot tărâmul ăsta deprimat.
Vom jumuli vânatul greu de pene

Mușca-voi carnea ca un hâd primat
Lumina rară o s-o prind în gene
Și fi-voi de vecie oprimat.