nici perna nu-mi mai primește capul
îmi răsucesc în propriul meu pat
trupul obosit de atâta frig în oase
mâinile mele caută ceva printre așternuturi
ceva ce a fugit ca un fluture

mi-e tâmpla adăpost de durere
și-atât de multe-mi trec prin minte
deși nu am fumat niciodată
azi am ținut oamenii între degete
în această cameră fără decor
și fără ferestre
cu gânduri care rănesc
și tăceri care vindecă