Cristale albe de sare
Scrâșnesc turmentate
Între dinții îngălbeniți.
Vorbele ies ca niște murături
Puțind a mahorcă.
Recunoști imediat
Înjurăturile mele obișnuite.
De atâta timp mă abțin
Să nu le rostesc!
Mâine le voi fi uitat.
Dar sufletul meu spălat de mâhnire
Va simti mereu, ca pe-o durere,
Lipsa gândului tău,
Cort peste patimile mele vinovate.
Jur că n-o să mai beau!