Amurg

Amurg încet se lasă acum,
Nici coșurile nu mai scot fum,
Iar de lângă plopii bătrâni din parc,
Apar stranii siluete.

Ușor coboară din cer amurgul,
În al toamnei început,
Iar în pădurea de acolo,
Nimfele își exersează dansul.

În noaptea caldă, lînă
Luna cu vorbe dulci alintă,
Câte-un trecător ce ostenit mai trece,
Pe sub ale ei pântece.

De ce te-ai stins,
vis tandru al copilariei,
De ce ai placat in plina floare,
lasandu-ma in a tristetii haina,
de ce?