ei îi plăcea toamna când îi ducea
frunze de pe bulevard
să-și pună în cafea / să simtă cum îl zgârie minutele-n șir adunate
pe geamurile cu tendințe de sinucidere ''iubito spune-mi
că n-am greșit cu nimic că marea
e încă dezghețată pentru părul tău'' / el nu credea în toamnă
și nici în rămas-bun ea
își pieptăna pe rând firele de păr vedea
marea / în oglindă

boabele de cafea cădeau din nori făceau găuri
în tavan rămâneau atârnate de scaune de ferestre / el ținea
mâinile pe masă parcă toată dragostea
pentru părul ei se înecase
''iubito nu mai știu
să înot''//

boabele se dezlipeau cădeau prin
tavanul de mai jos / și ploaia îi dezlega degetele
încleștate ea spăla
ceștile de cafea și le arunca
în mare