E-nrourată ploaia de aseară
Și norii strâng în grele chingi pământul
Tăcere poartă prin meleaguri vântul
Zadarnic zorii vor pe Ra să-l ceară.

E-o pace ca în țintirim mormântul
Și gândul are aripi lungi, de ceară
Tu, Doamne, dă un falnic semn, să piară
Tristețea ce îmi macină cuvântul.

Căci vorba mi-e legată-n hâdă jale
De firea care s-a posomorât.
Și veselia nu-i pe orice cale

Și zborul zace-n tindă, omorât.
Divin! Coboară darurile tale
În plânset să ne țină de urât.