|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1278
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-02 | [This text should be read in romana] |
Nu tresari, va ninge maine peste toamna,
Si ne vom rataci din nou, ca si-n trecut, Eu simplu om, tu cea mai scumpa doamna, Ce iarna mi-ai topit-o-ntr-un sarut. Deschid fereastra larg sa-mi intre-n casa, Parfum de toamna violet si dor de tine, Pasari in zbor mi-au spus ca-mi esti aleasa, Cat lumea-i o minune, ce nu imi apartine. Pe pat cearsaful alb si neatins cere-ndurare, Iar perna-si doarme visele din alte nopti, Voi merge-n alta iarna, singur la culcare, Visand la sanii tai, salbatici si necopti. Imi pun tristetea-n lacrimi, sa n-o ninga, Sa nu-mi rapeasca vantul, singura avere, O flacara arde mocnit, fara sa se stinga, Si toate-mi par tarzii, reci si efemere. Nu tresari cand te iubesc, singuratate-n doi, Parfum de toamna violet si vis neimplinit, Am pus murmur de noapte intre amandoi, Uitand ca fulg de fulg, din nou s-a ratacit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy