Barbați cu două sîmbete;

Mireasa cu voaletă la pălărie.

Un vînt voinic îi taie drumul,
Învitații o așteptă să intre înăuntru.
O grațioasă fantomatică mireasă,
Îș-i numără pașii spre altar
Condusă de un bătrînel din casă.

O adaptare în versuri după un poet.
Se aude în surdină,un sonnet.
De parcă îț-i mișcă inima din piept.
El marțianu mîndru o așteptă,
Să-i dăruiască mîna,la biata fată...

O dramă din străfundul lăcașului se pornește,
O blondă dulce, cu ochii îi mijește
Și în pas de nod îi taie calea ,
Din drept El,căzut-culcat înfruntă pierzania.
Biserica răsună de ekoul blondei,*azi era sîmbaăta mea!