e zece a zecea
două mii și zece ani
au trecut
de când s-a scuturat
palmierul

iar oxigenul
a împlinit
trei sute cincizeci
de milioane
de ani
de când s-a ridicat
din ocean
și s-a așezat cuminte
în aer
așteptându-mi
plămânii

tu, mecca mea
în chip de femeie —
dezgolește-te

azvârle-ți veșmântul
acesta negru
și rade-ți
tot părul —
nu lăsa
niciun fir
pe trupul tău

a sosit momentul
să-ți deschizi larg
nările
și să respiri
continuu

până la
nașterea
mea…