Te-am întrebat de ce plânge pădurea,
De ce se duc câmpiile spre toamnă,
De ce prin ramuri vântul trece-aiurea,
Iar tu îmbătrânești frumoasă doamnă.

Sosește iarna și-mi e dor de tine,
Trăiesc din nepriceperea unui sărut,
Mi-am rătăcit privirea-n părul tău și-i bine,
Frumoasă doamnă, când te-am cunoscut.

Te-am modelat și te-am ascuns sub pleoape,
Fără să știu că-n lacrimi te-am pierdut,
Când țărmul mării, ne-a adus aproape,
Valul ce glezna a rănit-o cu-n sărut.

Să știi că te iubesc, frumoasă doamnă,
Ori câte ierni vor trece peste noi,
Mie-mi miroase sufletul a toamnă,
Când merg spre depărtări, cocorii câte doi.

Te-am întrebat, de ce pădurea plânge,
De ce ne-am cunoscut mult prea târziu,
De ce cuvântu-n șoaptă, mi se frânge,
Răspunde-mi tu, cea care nu te știu.